Ne aflăm în faţa celui mai dur act normativ din domeniul sănătăţii din ultimii 20 de ani. Este un gest de forţă, o materializare a ceea ce se numeşte voinţa politică – definită cel mai adesea prin absenţa ei. Este o declaraţie de război de o amploare care depăşeşte graniţele României, pentru că industria farma este un câmp de luptă întins pe mapamond. Un semn de slăbiciune într-o zonă puţin importantă economic raportat la piaţa mondială, aşa cum este România, poate reprezenta un exemplu toxic care poate fi urmat de alte ţări. Este un exemplu tipic de lovitură puternică cu pumnul în masă, o chemare la ordin, care nu ar fi putut să vină decât fie din partea premierului însuşi fie la comanda preşedintelui ţării. Premierului îi revenea răspunderea penală pentru închiderea ochilor şi ştergerea creanţelor neîncasate – aşa cum se preconiza în cazul în care s-ar fi emis o HG în aplicarea OUG 69/2011 – aşa cum Guvernul ne-a tot înştiinţat după fiecare şedinţă săptămânală de o lună încoace. Se pare că Emil Boc nu a mai acceptat să fie doar cel care semnează urzelile interesate ale celor subordonaţi, urmând ca să suporte personal consecinţe penale. Preşedintele pe de altă parte, dacă el este forţa care trasat soluţiile din actul normativ, ar fi pentru prima oară când materializează declaraţiile sale publice dar criptice în domeniul sănătăţii.

Bazându-mă pe varianta de proiect din anexa, voi încerca să preconizez dacă şi mai ales cât din veselă se va sparge în urma zgâlţânatului mesei şi dacă nu cumva se va sparge chiar masa însăşi.

Actul normativ rezolva mai multe probleme cu care se confruntă Guvernul: oprirea creşterii consumului de medicamente, punerea în practică a prevederilor precedentelor ordonante de urgenţă (din 2009 si 2011) prin stabilirea unei metodologii de cuantificare a creanţelor, exonerarea premierului de răspunderea penală care i-ar fi revenit d