Nu sunt de acord ca SIF – urile puteau obtine mai multi bani acum de la Erste pentru pachetele de actiuni de la BCR. La orice vanzare perfectata, se gasesc voci care spun “se putea mai mult”, dar, din pacate, cred ca actionari la SIF sau nu, refuzam sa spunem lucrurilor pe nume: Erste are painea si cutitul. Adica:

1) are controlul BCR (69,4% din actiunile bancii), ceea ce inseamna cinci oameni in Consiliul de supraveghere din totalul de sapte, in care mai intra doi sefi de SIF – Tudor Ciurezu si Mihai Fercala. Erste isi impune deja cele mai multe decizii legate de viitorul bancii, de aici si lipsa de presiune privind perioada de timp in care sa fie finalizate discutiile cu SIF

2) are si a folosit in favoarea sa la masa negocierilor profitabilitatea in scadere a bancii cand au inceput discutiile legate de pret

3)perspectiva aproape sigura a unor noi recapitalizari pentru a-si imbunatati ratiile de lichiditate, masuri ce sunt de resortul bancii centrale sa fie impuse bancilor in cauza, scenariu care da frisoane sefilor SIF

4) contextul de furtuna perfecta de pe pietele financiare internationale, cu o volatilitate ridicata pe fondul crizei datoriilor suverane, problemelor Greciei si a altor state din zona euro plus criza americana, toate conducand la un peisaj riscant pentru listari, Polonia joaca aici rol de “rara avis” sau exceptie locala de la regula generala

5) diferentele de pozitie/pozitionare si de orgolii dintre sefii SIF-urilor. Jocul de asteptare, pe care austriecii l-au practicat in acesti ani de dupa privatizarea BCR in 2005, si au asteptat sa identifice clar cu cine se pot intelege mai intai pentru a rupe blocul SIF-urilor, singura varianta in care Erste putea fi obligata de a lista BCR fiind aceea de bloc compact, in care numai toate cele cinci SIF-uri cer in scris listarea bancii, potrivit ac