E bine să trăieşti în ţări populate de blonde, numai că acolo e dezolant de frig, se întunecă repede, iar populaţia e nespus de deprimată.
La întocmirea raportului global privind statutul femeii, sentimentele brunetelor şi cele ale purtătoarelor de păr castaniu, incluzând aici chiar şi persoanele cicălitoare, n-au fost lezate cu bună ştiinţă, direct ori indirect. Cu toate acestea, ţinând cont şi de amănuntul că unele lucruri pur şi simplu nu pot fi măsurate, concluziile dosarului publicat de revista americană „Newsweek" ilustrează fără tăgadă un adevăr pe cât de simplu, pe atât de neconvenabil: în acest mileniu şi pe această planetă, sunt locuri bune şi locuri rele în care să fii femeie, dar, în esenţă, e mai bine să fii blondă.
Ca blondă, în America, îi poţi cânta „La Mulţi Ani!" preşedintelui. Ai dreptul să te măriţi la beţie când cariera ta de cântăreaţă trece prin perioada afonă, pentru a fi liberă apoi să divorţezi după două zile foarte scurte şi două nopţi interminabile. Dacă ai fost victima unei infidelităţi, poţi fi consolată cu un post de secretar de stat. Asemenea libertăţi sunt de neconceput pentru persoanele non-blonde care locuiesc în Ciad, Afganistan, Yemen, Mali, Etiopia ori Sudan - ţări fruntaşe în ierarhia ruşinii, botezată, jalnic de eufemistic, Cele mai rele ţări în care să fii femeie.
În schimb, în zonele în care blondele sunt majoritare, te poţi bucura de privilegii banale, dar încă de neconceput, să zicem, în Arabia Saudită, cum ar fi să şofezi. În ţările cu multe blonde, chiar dacă nu eşti blondă natural şi nici măcar de la cutie, ai voie să porţi pantaloni; să fii alfabetizată; să naşti cu asistenţă medicală; să nu percepi căsnicia, începută cu de-a sila pe la 11 ani, ca pe o condamnare pe viaţă, şi nici violul conjugal ca pe un obicei cotidian; nu eşti lapidată pentru culpe închipuite ori reale, dar oricum nu contează, fiind
