● Fotbaliştii noştri, ăi de naţională, au mai ratat o calificare la Europene. Ca şi altădată, s-au arătat naţiunii împăcaţi cu înfrângerea. Cu soarta cea nenorocoasă. "Asta e, viaţa merge înainte!", i-am auzit pe toţi perdanţii pălitori de băşică. Chiar aşa, viaţa merge înainte şi fără victorii, ce mare scofală! Adică cum, râmele nu se cheamă că trăiesc, deşi lumina soarelui le usucă fiinţa?
● La ultimul examen de Bacalaureat, promovarea n-a sărit de jumătate. Dezbaterile publice sunt în toi, fiecare încercând să desluşească pricina crizei istorice a învăţământului băştinaş. Cică e o prelungire a crizei globale, interne şi internaţionale, zic unii. Alţii, că e reflexul destrămării familiei, supusă presiunilor economice şi sociale. Activiştii de partid îi descoperă resorturi politice, în funcţie de culoarea ideologică. Nimeni n-are curajul să spună lucrurilor pe nume, cauza reală e ocolită cu bună ştiinţă. Fiindcă la originea crizei e chiar capitalismul descompunerii individuale şi colective înstăpânit de douăzeci de ani pe meleagurile decomunizate. Comunismul făcuse din şcoală coloana infinită a educaţiei, înrădăcinând-o în cătunele îndepărtate ale ţării tocmai pentru a crea tuturor egalitatea de şanse. Funeriii reformei contemporane au găsit de cuviinţă să le închidă sau să le transforme în discoteci. Trompetiştii vremurilor noi caută mereu alături răspunsurile, ca nu cumva puterea să le taie simbriile opulente. Nu vă mai feriţi de adevăr, diversioniştilor, pricina imensului rău din societate e însuşi capitalismul pustiitor ce-a pârjolit România! O iluzie vârâtă cu de-a sila pe gâtul unui popor speriat dintotdeauna de libertatea părelnic democratică. Un popor lipsit de vocaţia libertăţii.
Îi cercetez pe tinerii picaţi la Bac. Destui sunt încurcaţi şi plâng de-ţi sfâşie inima,
