Revista revistelor pe foarte scurt

De citit neapărat articolele din 22 nr.37 despre reforma şcolii şi, nu în ultimul rând, interviul ministrului Daniel Funeriu; şi tot acolo, polemica dintre Ion Vianu şi Ştefan Racovitză pe tema unui muzeu al totalitarismului, în legătură cu care, dacă ne este îngăduită o părere fără argumente, care pot fi găsite într-un „Ochi magic” mai vechi, noi credem că dreptatea este de partea lui Ştefan Racovitză; articolul spiritual şi temeinic semnat de Caius Dobrescu în Observator cultural nr. 333 intitulat „Coarnele birocraţiei pe capul societăţii civile”; tot acolo, recenzia lui Paul Cernat la cartea lui Alexandru Matei, „Mormântul comunismului românesc”; în fine, în Dilema veche nr. 395, editorialul lui Andrei Pleşu, „Războiul nevăzut”, căruia nu i se poate reproşa decât că ţine cu orice chip să-l trateze cu delicateţe pe sociologul maoist Slavoj Žižek şi se mulţumeşte cu o ironie benignă pe seama revistei Critic/Atac, care găseşte de cuviinţă să-l publice pe sociologul cu pricina, nu altul decât acela care a lansat măreaţa idee cum că măreţia comunismului ar consta în măreţele iluzii pe care le-a insuflat milioanelor de oameni.

De citit numai cu spirit critic articolul lui Bedros Horasangian din acelaşi număr al „Obsevatorului”, din care n-am înţeles ce legătură există între „Principiile lui Băsescu şi muzica lui Enescu” (acesta fiindu-i titlul), în afară de faptul că publiciştii români au făcut o obsesie Băsescu şi simt o irepresibilă necesitate de a-i aduce numele în discuţie în orice ocazie; articolul din 22, acelaşi număr de la începutul lui septembrie, tradus de Cristina Spătărelu de pe pagina de blog a lui Ronald Young, un scoţian, specialist în dezvoltare instituţională şi navetist între Bucureşti şi Sofia, despre „cel mai evident efect” al lui 11 septembrie care ar fi ocazia, pe care serviciile secrete din