Muzeul de Artă și Istorie a Iudaismului din Paris, cunoscut sub inițialele MAHJ , în plin Marais, în splendidul Hôtel de Saint-Aignan, prezintă în mod frecvent expoziții temporare de un excepțional interes, cum a fost cazul expoziției de grafică a unicului, inegalabilului, genialului scriitor, autor al Magazinelor de scorțișoară și al Sanatoriului cioclilor, Bruno Schultz, împușcat pe stradă în 1942, în orășelul lui de baștină din Polonia, de către un soldat SS. Anul acesta, muzeul a prezentat expoziția Chagall și Biblia, ce a succedat operei prezentate pentru prima oară în Franța a pictorului Felix Nussbaum. Nimeni nu ignoră numele lui Chagall și nici valoarea Bibliei, deci logic, aceste două „capete de afiș“ cumulate garantează excepționalitatea evenimentului. Cu tot respectul impus de aceste două culmi ale creației umane, a căror renume nu mai trebuie făcut, pot spune cu conștiința împăcată că evenimentul nu a fost Chagall și Biblia, ci expoziția Felix Nussbaum, de care aproape nimeni nu a auzit. Ce justifică această impresie? Contrastul între gloria ce precede numele lui Chagall, care predispune pe oricine la o admirație de circumstanță, și umbra tenebroasă din care ajunge pînă la noi opera și numele lui Felix Nussbaum, înfruntînd o istorie și un destin contrar, constituie un prim motiv. Al doilea ar fi că Nussbaum ne-a lăsat, probabil, cele mai puternice imagini despre cel mai dramatic eveniment al secolului al XX-lea, trăit de el însuși, în timp ce Chagall, refugiat la New York, trece ca un nor pe deasupra cataclismului. Acesta, plonjat încă din copilărie într-un iudaism mistic și oniric, citit într-o Biblie în idiș, inspirat de hasidism, rămîne într-o atemporalitate suspendată deasupra lumii în care trăiau și mureau semenii săi.Chagall și personajele din Biblie Gravurile lui Chagall, în cele 105 momente alese de el pentru a ilustra Biblia, au fost începu