Vreme de 20 de ani a incercat, fara prea mare succes, sa-i invrajbeasca pe romani si pe unguri.
Nu s-a dat in laturi de la nimic: nici de la minciuni, nici de la manipulari, nici de la provocari, nici de la insulte. Mai perfid decat Iliescu insusi, mai cinic decat Nastase, mai perorant decat Antonescu, mai tupeist decat Ponta, mai clevetitor decat Geoana, mai spurcat la gura decat Vadim Tudor si mai incapatanat decat Boc, Laszlo Tokes e intruparea grotesca a sumei defectelor liderilor clasei politice din Romania post-revolutionara. Din 2007 incoace, in calitate de europarlamentar roman si de vicepresedinte al forului reprezentativ cu sediul la Bruxelles, s-a dovedit a fi, cu fiecare luare de pozitie, inamicul cel mai neinduplecat al agendei politice a Romaniei. Intr-o Europa confruntata cu probleme structurale si economice mai grave ca oricand, Tokes o tine pe a lui, cu drepturile maghiarilor din Tinutul Secuiesc si cu autonomia teritoriala. Lumea buna din Parlamentul European se freaca la ochi si nu stie ce sa mai creada, cunoscand faptul ca vicepresedintele Laszlo Tokes reprezinta Romania. Ar intelege, poate, mai multe, daca ar avea curiozitatea sa citeasca, vreo 10 randuri mai jos, in CV-ul eurodeputatului de etnie maghiara, vazand cum, in 2009, in plina tirada anti-romaneasca, presedintele Traian Basescu nu-si gaseste altceva mai bun de facut decat sa-l innobileze cu Ordinul National Steaua Romaniei, "in semn de mare apreciere a curajului si demnitatii de care a dat dovada, declansand, prin exemplu personal, revolta istorica a poporului roman impotriva dictaturii comuniste". O fi fost curajos si demn Laszlo Tokes in 1989, dar pana in 2009 a ramas doar cu un curaj frizand tupeul, pe care il afiseaza ori de cate ori incita la ura etnica, intr-un total dispret al realitatii, intr-una dintre cele mai tolerante tari din Uniunea Europeana.
Si cum, vrem
