Puţin după solstiţiul verii trecute, s-au împlinit trei sferturi de veac de la moartea lui Constantin Stere – 26 iunie 1936. Ca şi alte aniversări, şi aceasta a trecut neobservată. Om politic, gazetar şi scriitor, Stere a fost una din personalităţile cele mai originale din România interbelică.

Cât priveşte data şi locul naşterii lui Constantin Stere, părerile sun împărţite: Dicţionarul academic îl dă născut la 1 iunie 1865, la Horodişte, judeţul Soroca, în Basarabia, Dicţionarul bio-bibliografic la 16 noiembrie, acelaşi an, la Cerepcău, Soroca, iar în Istoria mea, la 14 noiembrie, dată pe care am uitat de unde am luat-o.

Pentru activităţi politice nu tocmai clare, înainte de declanşarea mişcării nihiliste din Rusia, ţară al cărei cetăţean era, Constantin Stere e deportat în Siberia, unde rămâne şase ani, între 1885 şi 1891. Va povesti totul în volumele „Hotarul" şi „Nostalgii" din romanul „În preajma revoluţiei" apărut la mijlocul anilor '30.

A participat la „trădarea generoşilor"

În România, unde vine imediat după eliberare, e primit de cercul socialist al lui I. Nădejde ca un revoluţionar şi martir. De aici înainte, viaţa politică a lui Stere se complică. Participă la „trădarea generoşilor", e pentru alianţa cu Puterile Centrale, el basarabeanul care ura Rusia, ceea ce îi atrage numai ponoase. Apoi, fondează aripa basarabeană a Partidului Naţional Ţărănesc, cea mai de stânga (în statut se vorbeşte de lupta de clasă!) şi e activ în fondarea altor două partide ţărăneşti radicale de dincolo de Prut.

Are 75 de ani când îi apare romanul în opt volume, în bună parte memorialistic, „În preajma revoluţiei". În loc de obişnuita cronică din „Adevărul literar şi artistic", G. Călinescu îi consacră un reportaj patetic, în urma vizitei la moşia de la Bucov unde Stere s-a izolat în ultima parte a vieţii. Scrie G. Călinescu: „Până a nu-l vedea, d. St