Dezamăgit că nu a prins un loc la JO de la Sydney, “Ursul ”a părăsit, în anul 2000, România. Ajuns peste Ocean, a luat-o de zero.

A plecat în ţara tuturor posibilităţilor, cu gândul că îi va fi mai bine. Ajunsese deja de zece ori campion naţional la juniori, tineret şi seniori, obţinuse argintul la Jocurile Olimpice ale Tineretului din 1995 (Anglia), dar şi bronzul la CE de la Monaco (1996) şi la Mondialele Armatei (Italia, 1997).

În plus, ieşise campion naţional la categoria Open şi avea la activ foarte multe turnee internaţionale câştigate (vreo 100 de medalii şi 20 de cupe), însă recompensele deloc mulţumitoare de la acea vreme pentru rezultatele obţinute, l-au determinat să facă o pauză.

Iar “cireaşa de pe tort”a fost necalificarea la Jocurile Olimpice. “Am rămas în America, pentru că nu m-am calificat la Olimpiada de la Sydney în 2000. Ăsta a fost un alt motiv. Am pierdut câteva turnee de A.

Trebuia să câştig o medalie de bronz şi nu am luat decât două locuri V. Am fost un pic supărat pe mine şi am zis să fac o pauză.

Am avut un turneu cu Dinamo în New York, “New Zork Open” şi aşa am ajuns eu în America. Acolo, aveam câţiva prieteni pe care i-am chemat, m-au luat şi nu m-am mai întors până în urmă cu trei ani”, povesteşte Filip Floricoiu (33 ani), cunoscut de colegi drept “Ursul”.

Argint la Cupele României, fără vreun antrenament

Avea să înceapă o nouă viaţă peste Ocean. Pentru a supravieţui, a încercat un business împreună cu câţiva prieteni, însă odată cu apariţia renumitei crize financiare, a fost nevoit să se întoarcă în ţară.

NIci aici, lucrurile nu mergeau prea bine, dar ambiţia ce îl caracterizează l-au făcut să depăşească şi acest moment. A reluat antrenamentele la judo, iar acum încearcă să pună bazele unei ferme de capre.

“Acolo, am mers la o sală de judo de vreo patru,