Zidul de vest al Cetăţii de secol XVIII din Alba Iulia a fost dinamitat şi îngropat odată cu începerea lucrărilor de ridicare a Catedralei în care s-au încoronat Regii României Mari. Lucrările care se desfăşoară în prezent au ca scop reducerea Cetăţii la imaginea din urmă cu peste 90 de ani.

Imediat după evenimentul istoric de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, autorităţile vremii şi-au propus să construiască un monument care să marcheze simbolic şi eliberarea de sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar.

Aşa a prins contur proiectul de ridicare a actualei Catedrale a Încoronării, nume legat direct de evenimentul istoric din 15 octombrie 1922, când, au fost încoronaţi Ferdinand şi Maria ca regi ai României Mari. Tot aici, îşi are sediul şi Arhiepisopia Ortodoxă de Alba şi Mureş.

Dinamitat în 1921

În 1921, s-a pus prima piatră de temelie a bisericii, căreia i-au fost atribuite şi valenţele fostei ctitorii a lui Mihai Viteazul din 1597, din vechea Cetate a Albei, tocmai ca să-i sporească valoarea simbolică. Lăcaşul de cult a fost construit la aproximativ 100 de metri de zidul de vest al fortificaţiei ridicate de austrieci în secolul al XVIII-lea.

Constructorii vremii, coordonaţi de arhitectului Victor Ştefănescu şi inginerul Tiberiu Eremia, au decis că trebuie făcută o breşă în partea de vest a fortificaţiei bastionare, în primul rând pentru a uşura lucrările de ridicare a Bisericii.

Prin urmare a fost dinamitat o parte din zidul de vest Cetăţii şi au umplut cu pământ şanţul din faţa noii construcţii.

„Cel mai probabil zidul de vest al fortificaţiei a fost dinamitat în două locuri. La acţiunea de demolare a zidului a fost implicată armata. Ulterior, terasa din faţa actualei Catedrale a Încoronării, care a fost folosită de-alungul timpului ca teren de instrucţie militară, a fost adusă la acelaşi niv