După 1 octombrie, efectele divorţului vor fi diferite faţă de cele prevăzute de legislaţia actuală. Potrivit art. 384 al Noului Cod Civil, divorţul este considerat pronunţat împotriva soţului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria. Soţul împotriva căruia a fost pronunţat divorţul pierde drepturile pe care legea sau convenţiile încheiate anterior cu terţii le atribuie acestuia.

De asemenea, spre deosebire de legislaţia actuală, noul cod prevede că soţul din culpa căruia a încetat căsătoria nu mai poate obţine pensie de întreţinere din partea celuilalt soţ decât pentru o perioadă de maxim un an de la data divorţului.

Pe de altă parte, articolul 386 prevede că actele din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de unul dintre soţi după data introducerii cererii de divorţ sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soţ. Tot cu titlu de noutate menţionăm şi prevederea protrivit căreia în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită.

Pentru a se limita abuzurile, codul prevede că prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani. De asemenea, soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere. La stabilirea prestaţiei compensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt soţ din momentul divorţului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilor minori pe car