Majoritatea comentariilor care s-au facut in aceste zile, in Romania, cu referire la opozitia Olandei fata de integrarea Romaniei in spatiu Schengen, au plasat motivatia in zona politicii interne olandeze, mai exact in faptul ca supravietuirea actualului guvern minoritar de centru-dreapta de la Haga, condus de liberalul Mark Rutte, depinde de sprijinul Partidului Libertatii, de extrema-dreapta, condus de Geert Wilders.
Faptul este real, chiar daca nu explica integral "fenomenul olandez". Ajunge sa amintim faptul ca Partidul Libertatii din Olanda s-a infiintat in 2005, data la care atitudinile inamicale ale oficialilor olandezi fata de politicile europene ale Romaniei erau deja traditie. Dar relatia dintre ascensiunea in unele state occidentale a partidelor politice cu programe anti-imigratie si atitudinea statelor respective fata de Romania este un subiect care merita, din plin, atentie.
Partidul condus de Geert Wilders a obtinut 16% din voturi la ultimele alegeri din Olanda, respectiv locul al treilea. Presa occidentala il catalogheaza, in unamitate, ca fiind de "extrema dreapta". Totusi, el are prea putine caracteristici comune cu miscarile fasciste din anii 1920 si 1930 sau cu cele neofasciste de astazi. Pe plan social si economic, are chiar tendinte de stanga. Ceea ce-i da consistenta si-l face sa obtina votul unui olandez din sase este pozitionarea sa intransigenta impotriva imigratiei.
Wilders si partidul sau sunt creatia nemijlocita a politicilor sociale si economice aplicate in ultimii 40-50 de ani de politicieni "frecventabili si respectabili", de centru-stanga sau centru-dreapta. Fara problemele grave generate de aceste politici, Wilders si partidul sau nici n-ar fi existat.
Progresivi, liberali si toleranti?
Olandezii se mandresc cu faptul ca sunt una dintre natiunile cele mai eficiente economic, s
