La poalele vârfului Şuţu, natura te îmbrăţişează cu verdele ei crud, iar oamenii te cuceresc cu poveştile lor despre legendele locului. Am lăsat în urmă iureşul maşinilor care gonesc pe Valea Oltului şi am mers dinspre Râmnicu Vâlcea spre Sibiu. După ce trecem de Brezoi, intrăm în tărâmul de basm al Ţării Loviştei.

Drumul pe care urcăm traversează, pe deasupra, Şoseaua pe care am venit, apoi calea ferată şi Oltul. Drumul Judeţean 703M Cornetu-Perişani se aşterne îngust de-a lungul Văii Băiaşului, cu porţiuni asfaltate, dar şi altele pietruite.

Şoseaua îngustă trece prin „tunelurile verzi", formate de crengile copacilor de pe margine. Coroanele lor se unesc deasupra şoselei şi opresc lumina soarelui pe acoperişul din frunze. Cirezile de vaci care pun stăpânire pe drum te împiedică, din loc în loc, să înaintezi. Laşi animalele să-şi vadă de drumul lor, cu gândul că te îndrepţi spre „Ţara laptelui", acolo unde se face râvnita „brânză de Loviştea", procesată chiar la Perişani. Această localitate a devenit, de altfel, capitala oieritului din judeţul Vâlcea, devansând comuna Vaideeni, ai cărei ciobani plecaţi în transhumanţă au renunţat să se mai întoarcă pe plaiurile natale.

Adevărata Posada

N-ai cum să intri în comuna Perişani şi să nu vezi ditamai panoul cu urarea de bun venit: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!". În centrul comunei se află un monument intitulat „Posada 1330", ridicat pe locul unde se spune că armata ungară condusă de Carol Robert de Anjou a fost zdrobită de oastea lui Basarab I. Cum misterul localizării Posadei a stârnit dezbateri în rândul istoricilor, în vara lui 2010 o echipă de cercetători a refăcut traseul „Drumului Mării", având ca punct de plecare traducerile din „Cronica pictată de la Viena". Primarul Ion Sandu spune că cercetătorii au ajuns la concluzia că adevărata Posada se află pe teritoriul Perişaniului, în Ţara Lovişte