O sticlă de lichior l-a dus la televiziune în decembrie ’89. Controversatul căpitan rămâne un personaj de care atârnă multe tinichele. Sursa: VLAD STĂNESCU

De douăzeci de ani, cum se apropie Sărbătorile de Iarnă, îţi intră în casă prin televizor. La emisiunile despre Revoluţie. Pe 22 decembrie ’89, a devenit mai popular decât Moş Crăciun. Numele căpitanului de armată, băgat în faţa camerei din studioul 4 al Televiziunii de Mircea Dinescu, nu spune azi mai nimic.

"Armata e cu noi!", a exclamat poetul revoluţionar şi aceste cuvinte l-au etichetat pe viaţă. S-a bucurat atunci de o popularitate fantastică, pe care şi-a compromis- o apoi de unul singur. Nimeni nu şi-a explicat până azi cum a ajuns el imaginea de atunci a Armatei.

A devenit ministrul Turismului, calitate în care zice că s-a întâlnit cu Gorbaciov. A fost acuzat că e agent sovietic. Impostor, spion, oportunist sau erou? Istoria îl va aşeza pe raftul cuvenit. Societatea a făcut-o deja.

În iulie ’90, a cerut azil politic în Elveţia, unde a stat doi ani. Zece ani mai târziu, Vadim l-a făcut senator de Dolj. A stat în Parlament două mandate, unde n-a făcut nicio brânză. Astăzi e pensionar. Acum o lună a făcut un transplant de ficat. Donatorul lui Mihai Lupoi a fost unul dintre cei pe care i-a reprezentat în Senat.

Are în burtă un ficat de oltean

Uşa apartamentului de la etajul cinci al celebrului bloc Dunărea, de vizavi de Intercontinental, se deschide şi umbra lui Mihai Lupoi te întâmpină. A slăbit 30 de kilograme.

"Am fost în moarte clinică două zile. Am avut ciroză!", povesteşte calm, ca despre-o răceală, fostul ofiţer, în timp ceşi ridică tricoul şi-ţi arată o cicatrice curbă care-i pleacă de sub plex şi se termină la baza abdomenului.

"Eram pe lista de aşteptare de patru ani şi de două ori nu s-a potrivit ficatul... M-a operat Irinel Popescu, cu care am fost coleg de