Şi e suficient de lung (peste 3 minute) să incite și dea ocazia unor comparaţii cu originalul. Recunosc că m-am numărat printre acei sceptici care s-au întrebat “de ce e nevoie?”, atunci când au auzit că adaptarea suedeză a primei cărţi din triolgia Millennium va avea parte de un lifting american. Da, știu, americanilor nu le place să citească subtitlurile și Hollywood-ul nu poate pierde nicio ocazie de a naturaliza un produs cu un succes deja probat.
Dar, hei, până la urmă e vorba de David Fincher! Mai mult, de data asta are un subiect-mănușă care-i dă ocazia să-și exploreze cota cea mai sumbră… Omul nu poate da greș cu un thriller transgresiv.
La o primă vedere, regizorul își ia puţine libertăţi: povestea pare copiată foarte atent, doar că aici avem actori (în marea lor parte) englezi care vorbesc cu accent suedez și valori de producţie mai înalte. Aceeași atmosferă primejdioasă, cu patimi misogine, neonaziste și inflexiuni sado-maso într-un décor aparent aseptic.
Stilistic vorbind, filmul are aceeași paletă cromatică precum The Social Network sau Zodiac. Există, în schimb ceva mai multă acţiune ca în pelicula suedeză. Rooney Mara e făcută să semene foarte bine cu Noomi Rapace dar, cel puţin în trailer, nu are prezenţa magnetică a acesteia. Există mulţi care spun că remake-ul (indiferent de regizor și de bugetul infinit mai mare) nu poate funcţiona fără Rapace. Pentru ei, Noomi este Lisbeth Salander. Din păcate, trailerul nu risipește aceste prejudecăţi. Mara pare cu mult mai ștearsă. În schimb, îmi place că Fincher îl readuce pe ecran pe ameninţătorul și versatilul Julian Sands și pe legendarul Christopher Plummer. În original, Mikael Blomkvist, jurnalistul de investigaţii, face echipă cu Lisbeth după ce ea decide să-l contacteze (de cele mai multe ori, acesta rămâne un pion în ticlurile voluntarei hackeriţe). Aici James Bond-ul Daniel Cr
