Este profesor de limba şi literatura română la cea mai renumită instituţie liceală din Focşani şi coordonează de opt ani un club de dezbatere, oratorie şi retorică, cu care a obţinut nenumărate premii.

La terminarea facultăţii ar fi putut rămâne să lucreze în cercetare, la Institutul de Lingvistică din Iaşi, însă în ciuda insistenţelor profesorului său a ales munca la catedră, ca profesor de limba şi literatura română, considerând că este mai sigur aşa.

Iar astăzi, profesoarei Maria Zgăbârdici nu-i pare rău pentru alegerea făcută. „Cred că mi-am dorit dintotdeauna să devin profesor, mai ales că în familia mea şi mama este învăţătoare. În şcoala generală mă gândeam că limba română este disciplina care mi se potriveşte cel mai bine, dar specializarea mi-am ales-o abia la liceu, fiind influenţată de domnul profesor Mircea Dinutz, un dascăl de excepţie. Am făcut o şcoală serioasă şi nu am avut niciodată probleme la concursurile pe care le-am dat. Ca să fii profesor, îţi trebuie vocaţie şi să nu fii materialist", îşi explică profesoara opţiunea.

Spune că metodica predării limbii române ţine, pe lângă vocaţie şi de foarte multă perfecţionare, astfel că participă la toate cursurile de specializare, conştientă că tot timpul are câte ceva de învăţat.

„Educaţia permanentă este foarte importantă. Depinde doar ce standarde îţi impui. Eu am avut standarde ridicate în Colegiul Naţional Unirea, un liceu cu tradiţie şi renume. Au fost şi sunt elevi şi profesori care m-au provocat să ţin ştacheta sus şi, zic eu, am reuşit să fiu la nivelul aşteptărilor", spune Maria Zgăbârdici.

Coordonează clubul de debate

Despre elevii săi are numai cuvinte de laudă, deşi crede că s-au modificat ca profil de-a lungul anilor. Consideră că ar trebui schimbate metodele de lucru cu adolescenţii de astăzi, mult prea grăbiţi pentru ce au de făcut.

„Când am intra