A disparut total logica in luarea unei decizii si, practic, aceste institutii, care ar trebui sa aiba un rol deliberativ, devin complet inutile din cauza lipsei de libertate in a decide. Este induiosator sa privesti consilierii locali sau judeteni, cu priviri speriate, cum se uita la "ciobanul" care transmite ordinul de "sus". Imi amintesc cu o oarecare nostalgie inceputurile vremurilor democratiei, care, cu timiditate, se instaurau in tarisoara noastra. Partidele politice, derivate toate din vechiul partid comunist, aveau invariabil aceleasi apucaturi dictatoriale. Seful era cel care gindea pentru toata suflarea din parohia lui. Autoritatea, puterea discretionara mi-au creat o anumita repulsie fata de calitatea de a fi membru al unui partid. N-am acceptat sa fiu membru PCR, cu toate consecintele care decurgeau de aici, si nici al unui alt partid din cele aparute dupa '89. Eram simpatizantul Aliantei Civice si, evident, al Partidului Alianta Civica, locuri in care intilneai numele unor titani ai culturii romane. La sase luni dupa ce am ajuns primarul orasului Iasi m-am inscris in PAC, partid care m-a propulsat in aceasta importanta functie. Din 31 de consilieri, doar doi erau din PAC. Imi amintesc de sedintele Consiliului Local cu placere. Majoritatea erau niste oameni celebri si as aminti aici pe profesorul Negoita, pe medicul Gheorghita, profesorul Tacu, directorul Mihai Popescu, medaliatul olimpic Irimiciuc si multi altii la fel de valorosi. Cind se supunea o hotarire la vot, dupa ce o sustineam, trecea cu o larga majoritate. Valorosii consilieri aduceau adesea imbunatatiri si votau dupa cum le dicta constiinta. Chiar daca se incerca sa se ajunga la aceeasi pozitie a tuturor consilierilor unui partid, aceasta dorinta a liderilor de partid nu s-a putut realiza. Consilierii, oameni de o exceptionala valoare, votau cum credeau ei ca este util orasului care i-a ales.