Trebuie să recunoaștem că Andreea Marin a creat un eveniment, aproape, național. După atâta politică și după atâtea dezbateri în legătură cu Regele Mihai, era nevoie și de puțin divertisment.
Mie mi-a făcut plăcere pentru că am mai văzut-o și la fel de mult, poate mai mult, m-am bucurat de prezența Mihaelei Rădulescu pe ecrane. Apreciez și mai mult efortul Andreei Marin Bănică de a crea acest eveniment, aproape, național cu cât știu ce probleme familiale are. Nu mă voi referi niciodată la ele nu de frica noii legislații, care va intra în vigoare săptămâna viitoare, ci dintr-n minim bun simț.
Este normal că Andreea Marin a fost curtată. Era vedeta țării. După ce se relaxa prin Ibiza venea la treabă, la noi în țară. Cam nimeni nu știa ce făcuse ea prin Ibiza. Și ce ar mai fi contat? Pentru că, în țară, se descurca. Avea companie. Partea proastă și oarecum neelegantă, a poveștii, este că unii bărbați nu s-au putut abține și s-au lăudat cu ea ca “trofeu”. S-ar părea că ar fi ieșit la o “cafea” cu Gică Popescu, Mihai Tufan, Dan Negru, Robert Turcescu ba chiar și cu Daniel Stanciu, atunci mai mic în grad, decât astăzi. Dacă ar fi să ne gândim la discursurile pe care Zâna le ține la televizor, printre prietenii ei erau și oameni însurați.
În fond fiecare femeie are poveștile ei frumoase. În cazul unei vedete naționale, acestea fac deliciile milioanelor de fani. Lumea are nevoie de telenovele și Zâna știe bine asta pentru că tocmai din emoții-surprize a ajuns celebră.
Pe vremea când ea era celebră lucram și eu în zona revistelor de scandal și a tabloidelor. Și toată ziua auzeam povești despre ea. Unele erau frumoase dar nu toate o avantajau. De exemplu, în primăvara anului 2002 ea declara că este singură, după divorț, mi se pare. O parte din țară lăcrima. Bărbații, toți, sperau, femeile se bucurau. Era, atunci, o mică problemă națională.
Până a apăru
