Pornind de la remarca prin care presedintele Romaniei arata ca o suma de 2 miliarde euro ar putea fi o compensatie rezonabila cu privire la acea parte din tezaurul nostru aflat la Moscova, care nu a fost inca restituita, agentia ITAR-TASS publica - in semn de replica - un voluminos articol, semnat de Feodor Lukianov.

Marele Pristanda este omniprezent

Multimea de date si detalii, abundente in articol, este dovada ca autorul a consumat timp, energie si toata priceperea sa, anume ca sa-l cucereasca pe cititor si sa demonstreze ca:

Unu la mana - tezaurul s-a trimis intr-adevar in Rusia, dar nimeni nu poate demonstra daca lazile contineau cu adevarat aur. In timpul transportului, cazand si spargandu-se intamplator o lada, au iesit dinauntru conserve vechi si ceva maculatura.

Doi la mana - dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, conform parerii autorului, URSS era in drept sa-si insuseasca orice fel de bunuri romanesti, ca despagubiri de razboi (pentru care tratatul de pace prevazuse bani si nu confiscari n.a.). Deci, ce pretentii mai poate avea Romania?

Trei la mana - in sprijinul ideii de mai sus, autorul face trimitere (fara sa precizeze sursa informatiei n.a.) la premierul britanic Churchill, care ar fi afirmat ca, prin ajutorul dat lui Hitler si lui Mussolini, Romania a adus atatea prejudicii URSS, incat Stalin "poate sa-si atribuie acest aur in contul despagubirilor".

Patru la mana - Romania si-a primit demult aurul inapoi, si chiar mai mult decat i se cuvenea. Autorul face o socoteala exacta: 5 tone in 1934, 6 tone in 1937 in total 12 tone (sic!), apoi 30 tone in 1949 in total 48 tone (iarasi sic!), plus inca 16 kilograme (tezaurul de la Pietroasa n.a.), plus inca 10 tone in 1986.

Triumfand, autorul arata ca s-au restituit 64 tone, adica, in cifre rotunde... 70, cat trebuia. Cum zice Pr