Punctul de trecere de la Galaţi-Rutier este locul prin care sute de persoane, români şi moldoveni, trec zilnic. Foarte puţini sunt cei care străbat distanţa de nici 20 de kilometri dintre Galaţi şi Giurgiuleşti doar ca să se plimbe.

Circa 800 de autoturisme şi aproape de trei ori mai mulţi călători tranzitează în fiecare pistele de intrare sau ieşire din ţară de la Punctul de Trecere a Frontierei Galaţi-Rutier. Foarte puţini sunt cei care străbat distanţa de nici 20 de kilometri dintre oraşul nostru şi localitatea Giurgiuleşti din Republica Moldova doar să se plimbe ori în tranzit spre alte destinaţii, majoritatea călătorilor fiind într-un dute-vino generat de nevoia procurării celor necesare traiului de zi cu zi: mâncare pentru călători şi combustibil pentru maşini.

Drumul benzinei

O zi obişnuită la Punctul de Trecere a Frontierei Galaţi-Rutier începe cu două cozi: o dată la prima oră, pe sensul de ieşire, când românii care vor să facă economie la combustibil merg să alimenteze cu combustibil la benzinăriile de peste Prut, şi a doua pe sensul de intrare, când basarabenii vin la Galaţi, susţin ei, să cumpere de-ale gurii.

La orele de vârf, statul la coadă poate dura şi câte două ore, dar asta nu îi descurajează pe niciunii dintre cei care preferă să bată un drum mai lung, dar să scoată cât mai puţini bani din buzunare.

Pe Vasile Cârmuz (31 de ani), din Măstăcani, l-am găsit aşteptând de circa două ore la o coadă formată pe sensul de intrare. Se întorcea în România după o scurtă vizită până la prima pompă de benzină din ţara vecină. Aflăm că face acest drum lunar, de circa jumătate de an.

„Am fost să alimentez. Un plin la Dacie mă costă 650 de lei moldoveneşti, cam 170 de lei în banii noştri. Fac economie cam 70 de lei, cu tot cu taxa pe care o plătesc la ei, şi de asta îmi convine să iau benzină de acolo", ne