Colecţia sătmăreanului cuprinde peste 500 de lucrări de artă, sute de cărţi, timbre, ceramică veche şi piese de mobilier

Erdei Peter a devenit colecţionar din întâmplare, pe vremea când era student. „Am primit o moştenire de la bunici, era o carte veche. Apoi, un prieten care îmi datora nişte bani a zis ca nu poate să mă plătească şi m-a întrebat dacă accept în schimbul banilor o lucrare, o pictură. M-am gândit, de ce nu? Aşa a început totul“, povesteşte Erdei. Primii ani de muncă la hobby-ul proaspăt descoperit au însemnat ani de căutări. „Cumpăram de toate, tot felul de lucrări, încercam să găsesc un stil, o culoare pentru colecţia mea. Cumpăram picturi fără să ştiu dacă sunt sau nu valoroase, discutam cu intermediarii de mobilă veche şi le spuneam să cumpere orice picturi vechi găsesc în casele pe unde umblă la un preţ cât de bun şi le plătesc dublu. Am găsit pe filiera lor câteva lucrări cu adevărat valoroase, din pură întâmplare“, povesteşte Erdei. Căutat adesea de Muzeul Judeţean de Artă pentru expoziţii, Peter se prezintă ca un om care colecţionează tot. Nu vinde mai nimic, în schimb cumpără cât de mult îi permite bugetul. „Ţin mult la colecţie şi nu sunt un neguţător, vând rar şi de obicei prefer să renunţ la două-trei lucrări mai puţin valoroase pentru a-mi completa colecţia cu o lucrare valoroasă“, destănuie sătmăreanul.

Matisse-ul din odaie

Conduce un Mercedes negru, elegant, dar ne-a primit îmbrăcat obişnuit, în blugi şi cămaşă, într-un depozit care-i serveşte drept birou în casa familiei. În spaţiul slab luminat, cu pereţi încărcaţi la refuz de trei secole de pictură, stau ascunse lucrări inestimabile. Printre ele, un tuş de Victor Brauner, încă neautentificat, „ascuns“ într-un colţ, lipit de un mobilier de secol XIX, şi o lucrare de Hans Purman, elevul lui Henri Matisse. Alte două încăperi din casă, încuiate tot timpul, adă