Siminocul este o planta ierboasa frumoasa, cu flori rezistente si galbene ca soarele, cunoscuta in popor sub diferite denumiri: ciresar, flori de paie, iarba flocoasa, imortele, margica, ochisori sau siminic.
Infloreste din iunie, de la inceputul verii, si pana inspre mijlocul toamnei. Substantele amare din compozitie, ca si flavonoidele, fac din siminoc o planta de neocolit in tratamentele naturiste.
Numit stiintific Helichrysum arenarium, siminocul se foloseste in tratarea unor boli ale aparatului digestiv, rezultate excelente constatandu-se in hepatita, insuficienta hepatica, dischinezie biliara, inflamatii ale vezicii biliare, colecistite cornice, hipoaciditate gastrica, tulburari digestive, helmintiaza. De asemenea, ajuta in ameliorarea durerilor reumatice si artritice, in caz de guta si tulburari metabolice.
Florilor de siminoc li se mai spune si imortele pentru ca isi pastreaza culoarea vie chiar si dupa ce se usuca. Despre aparitia acestei flori pe pamant, legenda spune ca, pe cand Fecioara il plangea pe Iisus rastignit, langa piciorul Crucii a inflorit o buruiana, udata de lacrimile Mariei. Cand l-a inmormantat pe Iisus, Maria a impodobit mormantul cu florile acelea galbene. Era siminocul, caruia, de atunci, i se mai spune si floarea nemuririi.
Infuzia se prepara din 30 g flori uscate la un litru de apa clocotita. Se infuzeaza zece minute, se filtreaza printr-o strecuratoare cat mai fina si se bea cate o cana, de doua, trei ori pe zi.
In medicina populara, florile de siminoc se fierbeau in rachiu si bautura se administra intern pentru stimularea secretiei gastrice, combaterea parazitilor intestinali si in diferite boli, precum galbinare, guta sau reumatism. Trebuie spus ca siminocul nu are contraindicatii si nu interactioneaza cu medicamentele.
Infuzia de siminoc creste secretia biliara