Denumita popular si buruiana alba, floarea calugarului, floarea studentului, floare de sapun, flori albe, flori balai, flori de parfum, flori de taietura, grozdica, iarba de saponit, juni, odogaci, rupturi de mai, saponarita, saponel, sapunul calului, sapunul popii, spumarita, vacarica ori praf de stranutat deoarece pulberea irita mucoasa nazala, sapunarita creste in locuri nisipoase insorite, pe marginea drumurilor, raurilor, gardurilor, in zona de ses si de deal, mai ales din partea de vest a tarii.

In scopuri terapeutice se utilizeaza varfurile inflorite, tijele, frunzele si, in special, radacina care se recolteaza toamna, in octombrie si noiembrie, din patru kilograme de radacina proaspata, obtinandu-se un kilogram prin uscare. In fitoterapie, sapanarita este folosita pentru proprietatile sale expectorante, iar naturalistii o recomanda ca diuretic, antihelmitic si cicatrizant.

De asemenea, elimina toxinele din organism, are proprietati expectorante, mareste secretiile digestive, secretiile biliare, diminueaza tensiunea superficiala, reprezinta un remediu natural utilizat in tratamentul diskineziilor biliare, bronsitelor, eczemelor, oxiurilor.

Sapunarita este bogata in substante active, precum saponine si rezine, cu efecte depurative si sudorifice, glucide, substante minerale, vitamina C.

Extern, decoctul din radacina de sapunarita se recomanda a se folosi sub forma de bai de sezut pentru tratarea oxiurilor si sub forma de spalaturi in vindecarea plagilor, furunculelor si eczemelor.

Intern, din radacina de sapunarita se poate prepara decoct si macerat. Decoctul se prepara din trei lingurite de pulbere puse in 300 ml de apa rece care se fierb timp de 25 de minute si din care se iau cate patru, cinci linguri pe parcursul unei zile.

Maceratul se prepara dintr-o lingurita de radacina de sapunarita