Am fost zilele trecute la Lăpuşna, sat aparţinând comunei Ibăneşti. O adevărată oază caracterizată prin lipsa agitaţiei şi a tumultului urban, peisaje desăvârşite şi aer curat. Adică exact ceea ce lipseşte locuitorilor din oraşe, cei care din când în când, în general la sfârşit de săptămână, râvnesc la o „evadare” într-o zonă mirifică precum cea de pe Valea Gurghiului.

Din păcate, în toată povestea asta există şi un dar. Nu e niciun cadou, ci un neajuns. Unul mare de tot: drumul de acces către paradis e de-a dreptul infernal. În special pentru conducătorii auto care la puţini kilometri de la ieşirea din Ibăneşti încep să regrete că şi-au pus maşina „la bătaie”. La terminarea asfaltului începe drumul forestier şi de aici încolo şi suferinţa întreprinzătorilor din domeniul turismului, foarte afectaţi de starea jalnică a infrastructurii. Oameni care au investit, deloc puţin, pentru a avea pensiuni sau alte unităţi de cazare unde să poposească turişti. Teoretic totul sună bine, dar practic care turist riscă să-şi distrugă maşina în gropile de pe aşa zisul drum? Sau cărui turist îi convine să stea pe terasa pensiunii şi să fie acoperit cu un nor de praf ori de câte ori trece vreun autoturism pe „drum”?

Cred că înainte de a vorbi pompos despre tot felul de strategii în domeniul turismului, autorităţile ar trebui să creeze turiştilor şi condiţii propice pentru a face turism…

Am fost zilele trecute la Lăpuşna, sat aparţinând comunei Ibăneşti. O adevărată oază caracterizată prin lipsa agitaţiei şi a tumultului urban, peisaje desăvârşite şi aer curat. Adică exact ceea ce lipseşte locuitorilor din oraşe, cei care din când în când, în general la sfârşit de săptămână, râvnesc la o „evadare” într-o zonă mirifică precum cea de pe Valea Gurghiului.

Din păcate, în toată povestea asta există şi un dar. Nu e niciun cadou, ci un neajuns. Unul mare de tot: drumul