Loviţi pe veci de năravul reacţiei spontane, plecată din ovare, şi nu din creier, românii trăiesc exclusiv în prezent.
La nici una dintre dezbaterile convocate de mine, în hotarele emisiunii „Ultimul cuvânt", de pe B1TV, n-am avut posibilitatea de a spune ce cred despre vopsirea de ultimă oră în monarhişti neîmblânziţi a unor duşmani de moarte ai Regelui Mihai, precum Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Faţă de invitaţii din platou, moderatorul se supune protocolului la care e obligată gazda faţă de invitaţii săi la un ceai. Când omul a acceptat să vină şi să-ţi ronţăie fursecurile, cum să te răţoieşti la el că-i descheiat la şliţ?! Dacă aş fi fost însă invitat şi nu moderator al emisiunii, aş fi zis următoarele:
Fireşte, monarhismul de ultimă oră al lui Ion Iliescu, al lui Corneliu Vadim Tudor şi al altor politicieni şi jurnalişti, afirmaţi până nu demult tocmai prin jubilaţia cu care administrau ciomege zdravene Înaltei Spinări Regale, rămâne expresia deplină a unui nărav funciar de care sunt lovite vedetele vieţii noastre publice: năpârlirea conjuncturală.
A rămâne însă doar la exprimarea revoltei faţă de asemenea şmecherii unsuroase ar fi o imensă greşeală. Viaţa ne arată că individul urcat pe două picioare din cele patru, ale maimuţei, îşi poate face de cap câtă vreme ştie că nu va fi sancţionat. E treaba unor astfel de personaje să fie abjecte.Problema, marea problemă trimite la întrebarea: De ce-şi permit să fie astfel în văzul întregii naţiunii? Şi răspunsul e menit să ne îngrijoreze: Ele ştiu că nu vor fi sancţionate de opinia publică, fie şi în întruchiparea pe care o constituie presa.
Şi nici opinia publică nu sancţionează astfel de transformări peste noapte, cum ar fi infinitele transformări ale lui Ion Iliescu - din stalinist în dejist, din dejist în ceauşist, din ceauşist în gorbaciovist, din gorbaciovist în capitalist şi, mai n
