Nu, nu m-au răpus regretele şi nu am intrat în coliziune frontală cu melancolia. Nu suspin după trecutul glorios al Stăpânului Inelelor, dar oftez prelung … Oftez pentru că unele doamne şi domnişoare pur şi simplu nu vor ajunge să afle niciodată ce se ascunde mai departe de sensul propriu de bază al cuvântului „lady”. Mi le şi imaginez ajungând la poarta unei cetăţi fortificate înconjurate de ziduri masive şi şanţuri cu apă, încercând să treacă cum-necum de aceste obstacole şi să asedieze cetatea. Oricât de mult ar încerca, unele domniţe nu vor ajunge de partea cealaltă a baricadei – de aici şi sintagma „You shall not pass!”.
Mult râvnitul statut de „lady” pare să fie disputat de o serie de personaje notorii, mondene, demimondene, pseudomondene, care l-ar face şi pe necuratu-n patru pentru a gusta din acest „fruct oprit”. „Să le oprească cineva!”, aş îndrăzni să adaug eu.
Termenul de „lady” este atribuit sexului frumos, însă reciproca nu este neapărat valabilă. Bănuiesc că este de la sine înţeles că o reprezentantă a sexului frumos nu devine peste noapte o adevărată „lady”, doar pentru simplul motiv că este femeie. Dacă acest proces de „lady”-ficare ar fi fost atât de facil, am fi trăit într-un univers guvernat doar de astfel de fiinţe elegante prin definiţie, care se autoeducă şi care ştiu să se respecte, în primul rând, pe sine.
Însă „breaking news”! Manierele nu mai sunt la modă, vestimentaţia potrivită nu se mai regăseşte în tendinţele actuale, bunul-simţ se simte stingher într-o mare de trivialitate, mai-mai că intră şi in moarte clinică… Cum să-l resuscităm, cum să găsim antidotul? Ne-ar trebui oare o pandemie de respect? Cum să dezlănţuim virusul care să conducă la o asemenea grozăvie?
Şi nu, nu intenţionez să transform aceste rânduri într-un tratat despre „Cum sa fii o lady” sau „Transformă-te şi tu într-o lady în o mie de paşi”, ci d
