Inventatorul criminalisticii pozitiviste, cândva celebrul Cesare Lombroso (1835-1909), credea în reabilitarea delicvenţilor, nu era nicicum de acord cu pedeapsa capitală şi studia cu mare interes producţia artistică a bolnavilor din spitalele de psihiatrie. Era însă convins de existenţa atavismelor şi de faptul că există criminali din naştere ca şi un fel de amatori ai domeniului, definiţi drept criminaloizi.
Cesare Lombroso a avut o revelaţie a naturii criminalului în ziua în care examina craniul unui anume Giuseppe Villela şi a desoperit o anomalie anatomică, aşa zisa foseta occipitală medială. Aşa s-a născut nefericita legătură dintre antropologie şi criminalistică, care a dominat teoriile ultimelor două secole şi a cunoscut un sfârşit deloc onorabil.
Plecând de la craniul lui Villela şi studiind încă vreo câteva mii, savantul italian a alcătuit o listă a trăsăturilor caracteristice unui delicvent. Acesta ar trebui să aibă maxilare puternice, mandibula proeminentă, pomeţii foarte dezvoltaţi, nasul turtit, urechi clăpăuge şi buze cărnoase. Pe lângă aceste caracteristici, criminalul este fie spân, fie chel, are privirea alunecoasă, braţele lungi şi o mare toleranţă la durere.
O precizare, urechile nu sunt doar clăpăuge, semănând, ne spune autorul, cu toartele unei amfore, ci includ şi o discretă deformare a pavilionului, aşa zisa spina preauriculara. Pe scurt, un individ pe care nu e plăcut să-l întâlneşti noaptea, pe vreo străduţă puţin frecventată.
Mai există încă la Torino un muzeu care poartă numele lui Lombroso. Sunt expuse acolo sute de cranii, aparţinând unor criminali mai mult sau mai puţin celebri, schelete şi manechine, specimene anatomice, toate colecţionate de-a lungul carierei savantului. Aproape de ieşire poate fi văzut un eşafod din secolul 19, folosit pentru ultima oară pentru o execuţie în 1865. La loc de cinste, sub un
