Adevarul este ca PDL are nevoie ca de aer de ajutor in 2012 pentru a mai supravietui la putere. Si, in ciuda tuturor zbaterilor si avantului Opozitiei, cred ca il va si obtine.
Traian Basescu singur nu mai este suficient. Presedintele este o tinta moarta, ceea ce il face indestructibil in fata atacurilor, dar esecurile ultimilor trei ani, de cand domnia sa a devenit practic premierul - sef de stat, nu il vor ajuta deloc sa traga partidul dupa el.
De la PDL nu poti sa mai ceri nimic. De la Emil Boc, nici atat. Cat despre exponatele de succes din galeria-i stearpa - de la Elena Udrea, Roberta Anastase, Traian Igas, Ialomitianu sau Bachonschi - ele vor trebui mai degraba ascunse in campanie. Amintirile nefericite pe care le nasc acesti ministri vor trebui destul de repede inlocuite cu ceva pozitiv. Ori, partidul are nevoie in 2012, pentru a se salva cat de cat, de schimbari frecvente din Guvern. Remanieri peste remanieri, doar doar se va inocula ideea ca PDL da tot ce are mai bun pentru tara si popor.
Insa, pentru ca partidul se misca greu, schimbarile se fac lent, iar mesajele nu sunt trasmise asa cum ar trebui, cu viteza si claritatea cu care ele sunt impuse, este tot mai mare nevoie de o mana de fier care sa calauzeasca turma catre capatul tunelului. Aici intervine, desigur, presedintele. Fara a avea ce sa mai piarda, intra in joc mai agresiv decat oricand, iar discursul sau este mai fara perdea ca niciodata.
Dusmanii poporului sunt treziti la viata, eterna strategie este adusa din nou in scena. Jocul victimelor care controleaza intreaga putere este aruncat inca o data pe piata. Pentru a da forta viitoarei campanii, de aceasta data este creata si o asteptare uriasa in jurul unei fantasme, a unei iluzii supreme, a ceva ce nu va exista niciodata. Tocmai de aceea, dupa cum singur recunoaste, presedintele a trimis-o pe Ioana
