De câte ori nu ni s-a întâmplat să plecăm cu un gust amar din cinematograf după ce am vizionat ecranizarea uneia dintre cărţile noastre preferate? Mulţi regizori care aleg să ecranizeze adevărate capodopere literare ajung să modifice scenariul, rezultatele fiind de cele mai multe ori dezamăgitoare.

În istoria cinematografiei există nenumărate cazuri de „trădări“ cinematografice, relatează it.cinema.yahoo.com. Ba chiar se poate spune că sunt mult mai numeroase decât ecranizările reuşite. Însă atunci când filmul dă peste cap sau chiar revoluţionează opera originală, există două variante: fie „puritanul“ bibliofil regretă că nu are ceva la îndemână să spargă ecranul, fie spectatorul „tabula rasa“ - adică acela care nu a auzit în viaţa lui despre respectiva carte sau, pur şi simplu, a preferat să stea la distanţă, se poate declara mulţumit sau nu de film. Există chiar cazuri în care filmele care au dat peste cap - atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi estetic - originalul au devenit filme de referinţă în istoria cinematografiei. Este cazul celebrului „Romeo şi Julieta“ al lui Baz Luhrmann. Povestea de iubire shakespeariană dintre Romeo şi Julieta (Leonardo Di Caprio şi Claire Danes) este propusă în variantă modernistă şi transpusă într-un cartier imaginar de la periferia oraşului Los Angeles, numit Verona Beach. De asemenea, unele momente ale acţiunii sunt modificate faţă de original. De exemplu, conflictul care duce la declanşarea războiului între clanurile Montague și Capulet este provocat de primii dintre aceştia, în timp ce, în varianta lui Luhrmann, principalii vinovaţi sunt membrii clanului Capulet.

Trădări cinematografice

O altă trădare literară, care, în plus, a fost repetată de mai multe ori de-a lungul anilor, este „I am Legend“ - „Legenda vie“, un roman SF scris de Richard Matheson, în 1954. Unele din ecranizările acestui