Locul e acelaşi. Cai sălbatici sau sălbăticiţi şi o bătaie de joc îngropată în nisip de ministerul Elenei Udrea. Astăzi, despre o nouă bătaie de joc la Sulina. La fel de jenantă ca şi banii irosiţi. În fond, tot un semn de civilizaţie.
Când prezentul sau mintea nu îţi oferă prea multe, te răfuieşti cu trecutul. Cu morţii. Cu pietrele. Sau le laşi în paragină. Cimitirul maritim e unul din puţinele locuri de vizitat în oraşul Sulina. Ţi-l recomandă căutările pe google. Cimitirele de fapt, pentru că sunt mai multe într-unul singur. Există un cimitir turcesc, cel creştin – împărţit şi el pe zone (lipoveni, români, greci, italieni, englezi) – în care se află mormântul impozant al unei prinţese – Ecaterina Moruzi – şi cel evreiesc.
În mod straniu, acesta e de fapt primul care-ţi atrage privirea. Probabil pentru că din afară pare abandonat. Odată intrat, senzaţia e alta. Şi anume că ar fi fost vandalizat. Poate fi doar o impresie, dar cert e că o bună parte din pietrele de mormânt sunt căzute, sparte sau mutate. Fotografia de faţă s-ar putea să nu fie cea mai grozavă şi să nu surprindă întregul peisaj. Da, ştim, căutăm în orice senzaţionalul. Dar suntem o ţară senzaţională oricum. Chiar şi în cimitire.
O nouă imagine din cimitirul evreiesc.
Imagini din cimitirele alăturate celui evreiesc.
Locul e acelaşi. Cai sălbatici sau sălbăticiţi şi o bătaie de joc îngropată în nisip de ministerul Elenei Udrea. Astăzi, despre o nouă bătaie de joc la Sulina. La fel de jenantă ca şi banii irosiţi. În fond, tot un semn de civilizaţie.
Când prezentul sau mintea nu îţi oferă prea multe, te răfuieşti cu trecutul. Cu morţii. Cu pietrele. Sau le laşi în paragină. Cimitirul maritim e unul din puţinele locuri de vizitat în oraşul Sulina. Ţi-l recomandă căutările pe google. Cimitirele de fapt, pentru că sunt mai multe într-unu
