Nu mai e un secret pentru nimeni că o mare parte din presa care se face în zilele noastre s-a degradat şi e pe punctul de a cădea pentru totdeauna într-o prăpastie dominată de superficialitate şi vulgaritate. Nu spun ceva nou, ştiţi cu toţii cât de jos zboară unii dintre oamenii care ne diversifică anturajul, unii dintre aceia care se cred importanţi, care au impresia că au ceva interesant de spus.
În ultimele luni, am cumpărat, din când în când, dintr-o curiozitate pe care am crezut-o iniţial bolnăvicioasă, diferite publicaţii ale actualităţii, am vrut să înţeleg dacă e adevărat că ni se oferă ce merităm, am vrut să verific cât e de fondată ideea că, dacă majoritatea cere frivolitate, e normal să ni se ofere frivolitate. Nu-i uşor să rezum tot ce am gândit în timpul unor lecturi nu tocmai plăcute, nu tocmai educative, dar, până la urmă, am ajuns la concluzia că acest pretext, pe care toţi laşii îl pun în faţă ca să se salveze, nu e real sau cel puţin nu e destul de puternic, cât să mascheze prăbuşirea la care am aderat de bunăvoie sau forţaţi de împrejurări.
Sunt la modă subiectele de scandal, vând bine toate detaliile imorale din viaţa acelora care nu se satură de publicitate negativă, se ia în glumă tot, de la sărăcie până la moarte, de la războaie până la artă, ediţiile nu mai aşteaptă veşti bune, prima pagină arată mereu mai bine cu sentinţe dezastruoase, cu imagini şocante, nu se caută păreri avizate, ci comentarii amuzante. Se poartă presa fără puls, care nu transmite nici un sentiment, care pur şi simplu rezumă nişte idei standardizate, se poartă formulările rigide şi lipsite de atitudine, numărul de semne contează cel mai mult, e vital să respectăm înţelegerea de la începutul anului, subiectele exploatate n-au legătură cu valoarea, e o invazie cinică de scandaluri fără început şi fără final, unele din persoa
