Personal, nu înţeleg rostul unor manifestări de genul "Ziua fără maşini", "Ziua fără bec", în general astfel de zile alese aiurea de diferite ONG-uri ori instituţii europene care se fac că protejează mediul. Cu atât mai mult aplicate în România.

În primul rând, pentru că în general nu schimbă cu absolut nimic lucrurile, oricât s-ar strădui unii să ne convingă de asta, iar în al doilea rând pentru că s-au transformat în simple prilejuri de a se mai da unii şi alţii în spectacol pe la televizor. Nu cred că stingerea luminilor pentru o oră pe an, de exemplu, pe la nişte instituţii şi muzee, rezolvă cu ceva criza energetică mondială. Ca să nu mai spun de mersul pe bicicletă pentru o zi, ca să demonstrăm că "uite, domnule, se poate sta şi fără maşină!". Nu, nu se poate, pentru lucrurile şi oamenii care chiar au nevoie de o maşină în ziua aia! Ca să dau doar două exemple, nu poţi transporta un bolnav la spital cu bicicleta şi nici nu pot veni pompierii la un incendiu pe două roţi.

Dar revenind la modul de aplicare al acestor manifestări strict în România, cum îşi imaginează cineva că promovezi mersul pe bicicletă dacă tu, ca ministru blond ce eşti, te îmbraci lejer cu nişte haine de câteva mii de euro bune, îşi pui fundul pe o bicicletă şi te duci la minister fără maşină o zi. Poate aţi văzut ce condiţii au bicicliştii în Viena, de exemplu. Ce piste au, ce trasee pot urma şi ce alei pe unde să circule! Poate nu ştiaţi că, în multe intersecţii, autoturismele sunt obligate să cedeze prioritatea bicicliştilor. Şi atunci, despre ce vorbim? Ce piste au bicicliştii în Brăila? Dar în Făurei? Dar în Bucureşti?

Nu au, iar o manifestare de genul "hai să ne dăm cu trotineta" este de tot râsul. De-a dreptul ipocrită şi fără sens. Chiar revoltătoare.

Creează tu, autoritate de stat, condiţii pentru un mers civilizat pe bicicletă şi o să vezi