Dinamoviştii au jucat ca o mare echipă în faţa unei echipe mici, lipsită de curaj şi de calitate tehnică. O victorie a experienţei bine dozate împotriva unui adversar timid ca un şoricel.

Nou. Totul miroase a nou, a curat. Oamenii şi-au pus haine de sărbătoare şi au venit la stadion. Stadionul cel nou. Petrolul are un stadion frumos, modern, simplu, minimalist.

Vezi AICI VIDEO cu rezumatul partidei Petrolul-Dinamo 1-5

Mult peste valoarea echipei, nu trebuie să se supere nimeni. Dinamo nu s-a descălţat la uşă şi a intrat în casa ploieştenilor cu aerul celui obişnuit cu locurile simandicoase. A intrat şi a pus stăpînire pe minge. Primele 10 minute au însemnat o posesie la nivelul Barcelonei. Minus calitatea individuală a jucătorilor, de unde şi ritmul de vals. Băieţii lui Vivi Răchită au aşteptat, au aşteptat. Pînă cînd, la o recuperare în defensiva bucureşteană, Moţi se hotărăşte să urce, să urmărească faza. Apărarea petrolistă nu are reacţie la centrarea lui Laurenţiu Rus, are însă acelaşi Moţi, care nu s-a întors din drum şi se află exact la întîlnirea cu mingea, undeva lîngă bara a doua a porţii lui Zendeli.

Păcat de fani

Este 1-0 pentru Dinamo şi se întîmplă ceva curios pentru stadioanele din România. Nu, echipa Petrolului nu se trezeşte din letargie. Galeria Petrolului cîntă ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. În minutul 15, Opriţa se găseşte la capătul unei acţiuni iniţiate de Florentin Dumitru şi continuate de Vali Negru. Şutul lui Opriţa iese, dar anunţă ceva important. Petrolul poate să şi atace, nu doar să-şi contemple adversarul. Mai trec încă 11 minute şi Komazek îi ia faţa lui Străuţ, care aştepta să-i vină mingea pe frunte. Dinamo rămîne totuşi stăpîna terenului, beneficiind de plusul de limpezime al lui Catălin Munteanu şi Bakaj, cărora li s-a alăturat nu o dată Kone, volant de pe stînga pe dreapta mijlocului teren