Mirel Bănică a petrecut aproape nouă ani studiind în străinătate: masteratul şi doctoratul în Elveţia, studii postdoctorale în Canada şi Franţa. Este specializat în sociologia religiilor, a memoriei şi geopolitică.

A revenit în ţară în 2007. În prezent, are 39 de ani şi este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române.

În teza dvs. de doctorat analizaţi raportul dintre Biserica Ortodoxă Română (BOR) şi legionarism. Un subiect românesc cercetat în Elveţia. Cum aşa?

M.B.: E vorba despre un subiect controversat. Nu l-aş fi putut trata în România, fiindcă aici pasiunile adiacente sunt foarte mari. Garda de Fier nu a murit în România, iar BOR, în ansamblu, este un subiect delicat.

Pe mine m-a „salvat" faptul că, în Occident, poţi aborda mai uşor subiecte de acest gen.

Dar mai este posibil astăzi ca mişcări de tipul celei legionare să strângă numeroşi adepţi în România?

M.B.: Orice mişcare „vocaţională", să zicem, are nevoie de un lider carismatic. El nu a apărut după 1990 şi nici nu cred că va apărea curând. Genul de societate în care trăim nu le mai permite să reziste. Avem mai multe grupuscule extremiste, cărora le-ar trebui un lider federator pentru a deveni o forţă.

Care a fost concluzia cercetării?

M.B.: Au existat mulţi preoţi implicaţi în Mişcarea Legionară. Ca şi acum, era o „supraproducţie" de preoţi, iar cei care nu primeau o parohie erau cei mai vulnerabili ideologic - aceştia au aderat la Mişcarea Legionară. Subiectul este însă extrem de complex.

Ce surse bibliografice aţi folosit, fiind în Elveţia?

M.B.: În Occident accesul la informaţii era mult mai facil. Am citit marii autori care au scris pe subiectul fascismului european.În plus, am avut ca profesori autori importanţi din domeniu - Pierre Milza, de exemplu.

Arhivele BOR din România nu m-au ajutat foar