După mai bine de trei decenii de dăscălie, un învăţător cu gradaţie de merit a ales să-şi petreacă ultimii ani din carieră în Federi, un sat izolat al judeţului Hunedoara. A ales cu inima, surprinzându-şi toţi colegii. De opt ani face carte cu micuţii din inima muntelui, sfinţind un loc în care niciun învăţător sau suplinitor n-a stat vreodată mai mult de un an. Sursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIU

1 /.

Federi, un sat împrăştiat în şapte grupuri mari de case pe versantul vestic al Masivului Şureanu. Câteva serpentine nemiloase te determină să abandonezi maşina. O iei pe jos, pe drumul din care bolovani mari, cât o roată de camion, ies la iveală spălaţi de ploile ultimilor ani.

Ca să ajungi la şcoală ai musai nevoie de indicaţii. Când auzi chicote de copil de după o livadă cu pruni îţi dai seama că ai ajuns la şcoală, deşi ai fi avut impresia că livada ascunde după ea o casă ca oricare alta. Aici, la vreo 70 de kilometri de casă, îşi petrece opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, Petru Marius Suciu, un dascăl cu 41 de ani vechime.

Cariere: asistentă, fotbalist şi cioban

Pauza se termină, iar micuţii o zbughesc în sala de clasă. Unii sunt surprinşi de moment dincolo de gardul şcolii. Păşesc sprinteni peste pârleazul care-i ajută să treacă peste gard şi ajung şi ei. Sunt nouă, în total.

Stau cuminţi în băncuţele lor şi răspund cu un cuvânt sau două la clasica întrebare „Ce vrei să te faci, când o să fii mare?". „Asistentă", „doctoriţă" spun fetele. Băieţii par nehotărâţi. Unul dintre micuţi răspunde firesc: „cioban". Nu râde nimeni de el, pentru că în Federi creşterea animalelor e aproape singura modalitate de trai. Ciprian, un alt băieţel, aflat abia la primele bastonaşe trasate pe caiet, spune c-ar vrea să devină fotbalist, doar pentru asta se-antrenează-n fiecare pauză, în curtea înierbată a şcolii. Cât d