Nimic necesar unui trai confortabil nu lipseşte dintr-o bază Air Force. Chiar dacă pleacă la război, soldatul ştie că familia îi este asigurată şi în siguranţă.
Nimic necesar unui trai confortabil nu lipseşte dintr-o bază Air Force. Chiar dacă pleacă la război, soldatul ştie că familia îi este asigurată şi în siguranţă.
În vreo două ore, pe jos, am făcut turul complet al bazei, folosind de câteva ori - la intrările şi ieşirile în baza propriu-zisă - permisul de acces. Pentru orăşelul bazei, nu este nevoie de vreun document special. În vreo şapte ore, cu maşina, am făcut şi un tur aproape complet al insulei, oricum am ajuns în toate locurile sale importante, munţii mai spectaculoşi, pădurile de conifere şi foioase, ţărmurile mai interesante etc. Despre insulă în general şi infrastructurile sale perfecte, am scris în articolul de săptămâna trecută, acum, voi încerca să scriu ceva şi despre baza ca atare şi viaţa de zi cu zi într-o astfel de instituţie. De bună seamă, nu chestiuni militare, să nu divulg din greşeală vreun secret! Nu că aş avea acces la aşa ceva, deşi permisul mă lasă să mă plimb peste tot. De altfel, când am întrebat dacă există lucruri pe care nu am voie să le fotografiez, am fost privit cu mare mirare. În epoca miniaturizării, a aparaturii tot mai performante şi invaziei de sateliţi, oricum nu mai poţi ascunde vreun obiect pe suprafaţa planetei. Am întrebat însă cu amintirea semnelor care interzic fotografierea pe care le mai poţi vedea pe aeroporturile noastre şi chiar pe unele gări sau poduri, rămăşiţe ale unor vremi trecute.
Am decis să scriu despre asta ca să ne facem o idee despre viaţa de zi cu zi a militarilor şi civililor americani care lucrează într-un asemenea loc şi, desigur, despre cum o duc familiile lor, care îi însoţesc, adesea migrând periodic, dintr-o bază într‑alta, de-a lungul şi de-a latul lumii. Indiferent d
