Florin Cioabă este un cetăţean de bun simţ: şi-a făcut coroană, şi-a turnat sceptru, tron şi palat la el în curte, dar niciodată nu a spus sau nu a lăsat de-nţeles că ar fi altceva decât regele ţiganilor/rromilor. Care l-a vrut – bine, care nu l-a vrut – s-a făcut împărat sau rege de-al doilea. Deci nimeni nu este obligat să-i spună lui Florin Cioabă "rege", chiar dacă preşedintele s-a referit la el ca la un "rege". Acesta este un exemplu-şcoală pentru tragedia preşedintelui: în jurul lui, toţi încearcă să-l imite, dar nu înţeleg ce imită. Oamenii intră într-o stare pe care vicepreşedintele de parlament şi şef de PDL Ioan Oltean a numit-o sâmbătă "a fi într-un mod mai detaşat", în încercarea de a-şi justifica scurt-circuitul la cap care i-a cauzat o confuzie între regele Cioabă şi Regele Mihai.
Partidul a aflat că are un rege valabil în timpul crâncenei campanii electorale din 2009. Preşedintele i-a mulţumit atunci pentru sprijin "regelui Cioabă" şi a onorat paranghelia de la Costeşti. N-o să aflăm niciodată dacă, la masă, i-a zis şi "sire", dar dacă i-a zis era perfect justificat politic. Vara asta, partidul a aflat că are şi un ex-rege, vinovat de vânzare la ruşi. Se prea poate ca atacul preşedintelui la adresa Regelui Mihai, de la B1, să nu fi fost premeditat, ci să fi venit din cauza ambuscadei lui Ion Cristoriu, care l-a luat pe istorie şi l-a făcut să se apropie incorect politic de mareşalul Antonescu. Aşa că l-a executat sumar pe Rege şi a reuşit să se îndepărteze – dovada fiind că o lună s-a vorbit numai de asta. S-au făcut speculaţii dacă Băsescu s-ar fi bătut în ’47 cu cei 160.000 de soldaţi ruşi din România, iar dacă s-ar fi bătut – cine ar fi câştigat.
Sigur că Regele e, tehnic vorbind, ex-Rege. Sigur că te poţi opune să vină să vorbească în Parlament, deşi ţi-ar vorbi o bucată vie din Istoria României. Sigur că nu trebuie să fii reg
