Pentru a se asigura stabilitatea în raporturile de muncă, modificarea contractului individual de muncă se poate face, de principiu, doar prin acordul dintre salariat şi angajator.
Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii fără acordul salariatului în situaţii excepţionale, de forţă majoră, sau cu titlu de sancţiune disciplinară.
De asemenea, angajatorul poate modifica unilateral locul muncii prin detaşarea sau delegarea salariatului într-un alt loc de muncă. Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Delegarea constă în executarea de către salariat a unor sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu, în afara locului său obişnuit de muncă.
Delegarea este obligatorie, refuzul nejustificat al salariatului fiind o încălcare a atribuţiilor de serviciu, care poate atrage chiar concedierea. Pe durata delegării, salariatul rămâne subordonat angajatorului care l-a delegat.
Persoana delegată are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi de cazare, precum şi a unei indemnizaţii de delegare. Delegarea se dispune pe o perioadă de cel mult 60 de zile (în 12 luni) şi se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile, numai cu acordul salariatului. În cazul în care salariatul nu doreşte prelungirea duratei delegării, acest refuz nu poate constitui motiv pentru sancţionarea disciplinară a salariatului.
Detaşarea presupune schimbarea temporară a locului de muncă la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
Detaşarea modifică locul muncii prin schimbarea angajatorului, iar contractul de munca încheiat iniţial se suspendă pe această perioadă. Doar cu consimţământul salariatului, prin detaşare, se poate modifica şi felul muncii.
Salariatul poate refuza detaşarea nu
