Intrat în cel de-al 66-lea an de existenţă, menestrelul şi actorul Tudor Gheorghe a răspuns pentru GdS la câteva întrebări legate de preocupările sale artistice.
- După absolvirea IATC-ului (1966), aţi fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova, iar de atunci şi până în prezent aţi interpretat sute de roluri în sute de spectacole. Care sunt rolul şi spectacolul care v-au plăcut cel mai mult şi de ce?
- Tu mă întrebi acum pe mine aşa cum chestionează unii pe părinţii cu mai mulţi copii: aveţi şase copii, care vă place mai mult? Ce ar putea să zică un părinte despre copiii lui? Fiecare are frumuseţea lui, fiecare are nebunia lui.
„Întâlnirea cu Valeriu Moisescu a fost foarte importantă pentru mine“
- Totuşi, câteva roluri v-au rămas la suflet.
- Aşa este, sunt câteva roluri care au însemnat ceva pentru mine, pentru cariera mea de actor din mai multe motive, printre care și din punctul de vedere al spectacolului propriu-zis. Un asemenea spectacol, unul mai ciudat într-un fel, şi care m-a marcat, este „D-ale Carnavalului“, premiera fiind în 1969. Întâlnirea cu Valeriu Moisescu, regizorul acestui spectacol, a fost foarte importantă pentru mine. Am interpretat rolul „Catindatului“. Am jucat atunci un alt fel de Caragiale. Nu mai jucam personajul cunoscut din Caragiale, ci jucam, de fapt, Blaga în Caragiale! Aşa stabilisem cu regizorul Moisescu. Cum spuneam, a fost un spectacol aparte, altfel făcut. „Catindatul“ era un tip foarte trist. Pornind de aici, aş adăuga că lumea lui Caragiale era o lume de amestecătură, de oameni, de români. Cum să-ţi explic? De pildă, când au venit popoarele barbare peste locuitorii din această zonă a ţării noastre, cei mai geţi s-au ridicat pe vârfuri de munte şi au devenit dacii liberi. Au venit romanii, iar cei mai daci s-au ridicat pe vârfuri de munte. Au plecat romanii, dacii au coborât şi au făcut p
