Studiile plasează românii la mijlocul clasamentului celor mai bine-crescuţi europeni, cu multe trepte sub poziţia deţinută în urmă cu un secol. Bunele maniere s-au pierdut „pe drumul“ urbanizării, acest lucru fiind fa
vorizat de egalitarismul comunist.
Vederea gleznei unei femei nu mai surprinde pe nimeni acum, însă în urmă cu câteva sute de ani era motiv de duel în multe ţări europene. Considerată o parte intimă a corpului, glezna trebuia mereu acoperită de un ciorap, pentru a nu fi zărită de altcineva în afară de soţ. În acelaşi timp însă, bustul femeilor era lăsat la vedere prin decolteuri generoase. Oricât de ciudat pare astăzi, aşa cereau bunele maniere ale secolului al XIX-lea.
Codurile de conduită au apărut formal în Antichitate, odată cu apariţia agorei, a teatrului, spaţii în care anticii puneau mare preţ pe arta oratoriei, pe mişcările corpului, considerând că acestea exprimă nobleţea şi perfecţiunea spiritului. De atunci şi până astăzi, bunele maniere au fost imprimate de caracteristicile epocilor. Astfel, dacă în urmă cu două secole englezii sfătuiau tinerele domnişoare să nu privească un bărbat în ochi pe motiv că i-ar putea stârni dorinţa, iar pe soţii să accepte viciile soţilor, azi evoluţia tehnologiei şi egalitatea reduc la minimum regulile bunei purtări.
„Unele dintre regulile secolelor XVIII-XIX din Marea Britanie erau o replică masculină, protestantă, nu era politeţe sau bune maniere, ci obligaţia sclavului faţă de stăpân. Nu putem vorbi aici despre respect, ci despre supunere. Tocmai în epoca aceea au existat şi revoltele feministe. Aş putea spune chiar că în secolul al XX-lea a apărut chestiunea de respect reciproc. Şi acum, la New York, poliţistul nu te va privi în ochi, dar acolo e mai degrabă o chestiune pragmatică, în timp ce a nu privi un bărbat în ochi ca să nu-i trezeşti dorinţa e o chestiune de supunere", e
