Marea ma­jo­ritate a ce­lor ce acced în su­sul unei ierarhii ignoră zisele lui John Wooden ca­re spunea că: “poţi să ajungi în vârful pira­mi­dei, dar numai dacă ai ca­racter vei putea ră­mâ­ne acolo.” Aces­te spu­se con­fir­mă, de fapt, un adevăr psiho­so­­­ciologic potrivit căruia, pen­tru a afla caracterul unui om este de ajuns să-i oferi pu­terea.

Însă, cum spuneam, mulţi din­tre cei ce ajung stă­pâni ai pâinii şi cu­ţitului cla­chează, cad, se pră­buşesc din mo­tiv de tare de caracter. Cad sau… sunt că­zuţi. Sunt destituiţi de şefii lor sau sunt nevoiţi să plece din pricina voinţei celor mulţi.

Dar sunt şi remanenţii. Ei sunt linguşitorii, mana­ge­rii-preş, pupincu­riş­tii, oa­me­nii-gi­ruetă, băgătorii de limbi în urechi şi părţi dorsale ale şe­filor. Pe aceia nu-i clinteşte nici o re­formă, nici o filozofie, nici o lege, nicio revoluţie. Sunt oa­menii-scai, oamenii-neoameni, care au inventat plecăciunea, supuşenia, slu­găr­nicia, obe­dien­ţa. Ei sunt născuţi robi şi au ajuns liderii robilor. Se complac în aceas­tă situaţie ca musca sub coada calului. Culmea e că ei cred că noi, care-i arătăm cu pe­niţa suntem repre­zen­tan­ţii strâm­­bătăţii.

Marea ma­jo­ritate a ce­lor ce acced în su­sul unei ierarhii ignoră zisele lui John Wooden ca­re spunea că: “poţi să ajungi în vârful pira­mi­dei, dar numai dacă ai ca­racter vei putea ră­mâ­ne acolo.” Aces­te spu­se con­fir­mă, de fapt, un adevăr psiho­so­­­ciologic potrivit căruia, pen­tru a afla caracterul unui om este de ajuns să-i oferi pu­terea.

Însă, cum spuneam, mulţi din­tre cei ce ajung stă­pâni ai pâinii şi cu­ţitului cla­chează, cad, se pră­buşesc din mo­tiv de tare de caracter. Cad sau… sunt că­zuţi. Sunt destituiţi de şefii lor sau sunt nevoiţi să plece din pricina voinţei celor mulţi.

Dar sunt şi remanenţii. Ei sunt linguşitorii, mana­ge­rii-preş, pupincu­riş­tii, o