În martie 1951, Nicolae Ceauşescu a fost numit prin decret general-maior al armatei române. Abia fusese mutat de la Agricultură, în luna ianuarie. Tânărul comunist nu satisfăcuse nici măcar stagiul militar obligatoriu! Singurul său merit era fidelitatea faţă de doctrina şi dispoziţiile Partidului Comunist.

Promovarea lui Ceauşescu a avut loc în contextul intensificării controlului exercitat de Partid asupra armatei. Consilierii sovietici erau nemulţumiţi de realizările „tovarăşilor români“ în domeniul militar. Fapt evident din raportul despre armata română înaintat în decembrie 1949 de generalul K.S. Kolganov, consilierul sovietic pe lângă Marele Stat Major român, lui S. Stemenko, şefului Marelui Stat Major sovietic (decembrie 1949). În raport, se reproşau Secretariatului CC al PMR carenţe în educaţia politică a ofiţerilor.

Tot Kolganov şi-a expus nemulţumirile şi lui Iosif Chişinevschi. Din discuţie reieşea că Secretariatul CC al PMR, şi nu Ministerul Forţelor Armate, trebuia să hotărască în diverse probleme militare şi de apărare. Întâmplător sau nu, la 9 ianuarie 1950, s-a decis trimiterea unor comunişti de frunte în funcţii importante din armată. Au fost vizate Direcţia Superioară Politică a Armatei, Secţia a II-a Informaţii a Marelui Stat Major, corpurile de armată, tribunalele militare. În această „mişcare a cadrelor“, a fost prins şi Nicolae Ceauşescu.