Cu cativa ani in urma, mai précis imediat dupa alegerea lui Medvedev ca presedinte al Rusiei, am participat la o cina de lucru restransa privind implicatiile acelui fapt, organizata de fostul comisar european Ferrero-Waldner la Strasbourg, in marginea plenarei Parlamentului European.

Imi amintesc ca, atunci cand mi-a venit randul sa vorbesc, am spus doar atat: “in Rusia nu exista loc pentru doi tzari!”. Iar recentul anunt facut de presedintele Medvedev ca premierul Putin va fi candidatul la presedintie, confirma din plin observatia facuta atunci.

Asteptarile celor care l-ar fi preferat pe Medvedev, dintr-o multitudine de motive, unele justificate, altele nu, se vad astfel naruite; presedintele Medvedev pare sa nu se privit niciodata el insusi drept un contracandidat al premierului Putin. Acum, dupa anunt, toate masurile si declaratiile sale care puteau sugera ca se distanta de premier par sa fi fost ori tentative nereusite, ori, mai rau, o simpla perdea de fum, pentru a nu dezvalui prea devreme ca ierarhia dintre cei doi nu s-a schimbat in realitate nicio clipa.

Una pesta alta, presedintele este cel care “pierde”, si nu numai pe ultimii metri ai mandatului sau, iar premierul este cel care castiga clar si convingator! Daca acest raport poate fi aplicat si Rusiei, ca tara, inca nu pot spune. Ramane sa mai vedem …

Iar ceea ce ne asteapta nu va fi mult diferit de ceea ce am vazut déjà: presedintele Putin, preluand conducerea de la fostul presedinte Yeltin, care a guvernat Rusia in anii de slabiciune de dupa destramarea fostei URSS, a venit cu mandatul de a intari Rusia pe plan intern si extern si de a recupera pozitiile pierdute pe plan international. (Si nu putem spune ca nu a reusit…)

Tocmai de aceea, in ultimii ani, Rusia a initiat o serie de actiuni care exprima nemultumirea sa cu noua pozitie, inferioara, atribuita in arhitectura politi