Esecul aderarii la Spatiul Schengen ar trebui, in primul rand, sa ne vindece de iluzii. Prima dintre aceste iluzii este cea ca in 2007 Romania a intrat intr-o mare familie fericita, care va avea grija de ea, si unde toate problemele se vor rezolva de la sine.
UE nu este o familie fericita, ci o organizatie in care fiecare membru isi urmareste cu cerbicie interesele. Asa cum, de altfel, ar trebui sa faca si Romania. Iar problemele nu se rezolva de la sine. Nici problema datoriilor suverane, nici problema deficitelor comerciale si bugetare, nici problema multiculturalismului esuat din multe state UE.
Citeste si:
Marea lectie a cazului olandez - Romanii, tinte de serviciu (II)
De unde vin problemele Olandei cu imigrantii si cum a picat la mijloc Romania (partea I)
Transformarile profunde care au avut loc in societatea olandeza in ultimii 50 de ani nu sunt reversibile pe termen scurt. Prin urmare, Olanda nu-si va schimba prea curand actualul curs din politica interna si, in consecinta, nici tendintele tot mai evidente din politica sa externa fata de Romania. De ce Romania? Pentru ca Romania a avut, si intr-o oarecare masura inca are, potentialul migrator "neintelectual" cel mai mare dintre toate statele admise recent in UE.
Si, la fel de important, pentru ca politicienii olandezi nu pot sa abordeze direct miezul problemei din tara lor, datorita "lanturilor ideologice" pe care si le-au legat singuri de maini si de picioare in ultimele decenii. Romania si romanii pot fi "boxati" fara probleme, ca supapa de defulare, pentru ca nu au profilul tabuurilor consacrate de ideologia dominanta a Occidentului de astazi. Acest fenomen merita insa o abordare separata.
Tendintele migratorii ale romanilor se datoreaza, in principal, esecului lamentabil al clasei politice romanesti de dupa 1989 in a reduce d
