Sistemul sanitar românesc seamănă cu un câine distrofic şi plin de căpuşe vi­guroase. Oricât s-ar scărpina, ele nu cad, că au dinţi ascuţiţi. Soluţia ar fi, poate, o perfuzie cu insecticid. Dar n-o să moară astfel şi câinele? În fiecare an, managerii spitalelor aş­teaptă să li se repartizeze un buget şi speră, tot speră ca la anul bugetul să fie mai consistent. Dincolo de spe­ranţe, n-ar fi rău parcă dacă şi-ar ajuta un pic norocul, dacă sistemul e permeabil şi se face loc de-o breşă… Pentru asta s-au inventat consultanţii. Po­vestea care urmează este despre consultanţi, despre nişte firme care câştigă o căruţă de bani din codificarea informatizată a diagnosticelor pacienţilor. Rolul lor în economia sis­te­mului sanitar este, într-o ex­pli­ca­ţie simplistă şi vulgară, de-a transfera datele statistice de la spitale la mi­nister, iar pe traseul acesta, de-a le umfla pe hârtie, astfel încât ministe­rul să afle că spitalul a muncit mai mult decât în realitate, a cheltuit mai mult, iar anul viitor are nevoie de un bu­get mai consistent. Un fel de joacă de-a furat căciula, dar cu folos garantat măcar pentru firmele de consultanţă. Această afacere are cheia undeva la vârful sistemului, în persoana lui Levente Vass (foto dreapta, alături de ministrul Cheke Attila). Patronul unor firme de consultanţă, acesta a devenit consilierul ministrului Cseke, după de­mi­sia acestuia a fost chiar dat drept fa­vo­rit pentru portofoliul Sănătaţii. Le­vente se simte însă excelent sub actu­a­lul mi­nistru Ridli, de care îl leagă multe: prietenii, interese, câte şi mai câte.

Fară a vă plictisi cu detalii, trebuie să vă spunem că fiecare pacient care a trecut printr-un spital va avea pe fişa de externare diagnosticul principal şi cele secundare. Datele medicale sunt codificate şi transmise lunar ministerului, la instituţia numită Şcoala Naţională de Sănătate Publ