Nu ştiu dacă oprirea în vamă a tirurilor cu flori importate din Olanda a reprezentat într-adevăr o măsură de retorsiune la adresa Olandei, care s-a opus cu îndârjire la aderarea României şi a Bulgariei în spaţiul Schengen. Lucrul pare plauzibil, în pofida dezminţirilor oficiale. Dacă e aşa, măsura guvernanţilor noştri trebuie calificată drept detestabilă şi stupidă totodată: detestabilă, fiindcă e ilegală; stupidă, fiindcă e prea neînsemnată pentru a lovi dureros interesele exportatorilor olandezi, în schimb are toate şansele să irite opinia publică olandeză, şi aşa stârnită de vociferările antiemigraţioniste şi şovine ale Partidului Libertăţii.

Acestea fiind zise, m-am uitat săptămâna trecută pe postările la ştirea respectivă de pe HotNews, dar şi de pe alte site-uri. Desigur, nu consider că acest grup vocal reprezintă opinia publică românească şi nici măcar opinia acelei părţi active pe care o numim „societate civilă“. Nu e vorba despre un sondaj de opinie sociologic. Totuşi, din cauza impactului tot mai mare pe care îl are comunicarea în spaţiul virtual, cred că rezultatul nu trebuie ignorat.

M-am uitat aşadar pe postări şi am fost îngrozit: mai întâi, erau foarte numeroase comparativ. Toate luau drept bună teoria represaliilor, ceea ce dovedeşte cel puţin lipsa de ezitare cu care lumea îşi angajează judecata. Până aici, nimic foarte grav. Grav mi s-a părut însă că imensa majoritate (ceva în jur de 90%) aproba fără reţinere represaliile vamale, adoptate – pesemne – de guvernul român. Şi aproba nu oricum, ci cu răcnete de entuziasm: în fine, guvernanţii noştri au arătat că au „sânge“, exultau unii; nu mai stăm „de capră“ să ne călărească oricine, se felicitau între ei postacii. Pentru alţii, olandezii (toţi la grămadă) erau nişte ipocriţi şi exploatatori ai celor mai slabi. Negustori venali, erau mai răi decât evreii! (Vai de ei!) Nu lipseau insul