Nimic nu trăda la pletele gonflate şi jeanşii întinşi, prezentînd mai degrabă pe membrul unei trupe de commercial rock, cum erau la modă pe atunci, că tînărul din fotografie era de fapt un muzician de jazz, şi încă dintre foarte puţinii care se pot gîndi la contribuţii de stil şi limbaje, la reinventarea genului chiar! Ca să fim drepţi, „ingenuul” Pat Metheny de pe plicul LP-ului As Falls Wichita... nici nu mai visa, în `81, ci împlinise deja cinci ani de cînd suna aparte, inconfundabil pe din ce în ce mai multe planuri, după ce încă debutul discografic consemnase, la el, şi afirmarea unei personalităţi creatoare. Acolo, la ECM Records şi-a început Pat Metheny aventura, înăuntrul unui proiect de emancipare a jazzului de sub tradiţia afroamericană a improvizaţiei ca scop în sine, pentru un jazz care să rămînă el însuşi fără a mai tăgădui primatul formei şi melodiei în esenţa muzicii. Chiar dacă de la un moment dat el şi producătorul Manfred Eicher n-au mai înţeles la fel termenii acestui crez şi s-au despărţit, jazzul de pe Watercolors, New Chautauqua, American Garage, Offramp şi First Circle, cu armoniile sale luxuriante, cusute de zborul cîte unui cînt, va continua să se descopere, să-şi cunoască posibilităţile. Se dovedea, nu era să fie un jazz de şcoală (Şcoala de la München, ca să zicem aşa), ci o paradigmă singulară pînă la urmă, adunată într-o călătorie solitară de la ECM la Nonesuch, cu staţii la Geffen şi Warner, dar pe care o auzi între ţărmul scandinav şi Rocky Mountains, între melancolia gravă şi contemplaţia exaltată, sufletul mai potolindu-şi ardoarea pe pajiştile dimineţilor ori chiar pe la Rio, de unde bea apă vie şi unde nimic nu-i reţine pura bucurie de a trăi.

Uşurinţa nestingherită & infinita nuanţare

DE ACELASI AUTOR Cu MP3-ul, pe Axis musicae! De la Belle Époque la Lady Gaga „Pat Metheny în concert” pe 25 octombrie la Sala Palatul