Parcă văd cum azi, televiziunile vor urla împreună cu invitații din dotare, care mai de care mai specialiști, mai cunoscători – subiectul declarației date de Monica Gabor în urmă cu 8 ani (nu vă dau nici un link, găsiți dacă vă ambiționați și dați un search pe google). Act care de altfel se prea poate să fie fals, cine poate să jure că nu e?! Cum vă spuneam, azi se va face mare tam-tam pe tema asta și sper să mă înșel dacă spun că puțini se vor întreba dacă ceea ce se întâmplă e normal, corect și mai ales moral.

Declarația a fost dată de către Monica Gabor aici, la sediul Societății Internaționale pentru Drepturile Omului, filiala Bacău, atunci când ea avea doar 16 ani și era minoră. (Chiar, oare unde erau organizațiile care apără drepturile minorilor și poliția din Bacău? Unde, unde?)

Acum, ori SIDO de fapt nu a știut despre existența acestui document și nu are absolut nimic în comun cu acesta, caz în care am să repet, documentul este un fals, ori SIDO ar trebui să aibă oareșce probleme de imagine pentru că în statutul instituției găsit pe site scrie cam așa: S.I.D.O_Secția Română apără drepturile omului pe plan intern și internațional în care demnitatea omului reprezintă valorile supreme în spiritul tradiților democratice și idealurilor Revoluției din Decembrie 1989 – chestie care în cazul Monicăi Gabor nu s-a întâmplat din moment ce declarația a ajuns după 8 ani în presă.

Mai există ce-i drept și varianta care pare cea mai apropiată de adevăr, găsită în revista 22, o anchetă pe care o puteți citi aici. Ancheta arată implicarea OADO (Organizației pentru Drepturile Omului) în diverse scandaluri care nu prea au mare legătură cu obiectul organizației iar concluzia este următoarea: Se pare că nu numai OADO este mijloc de acoperire pentru mulți indivizi certați cu legea. O astfel de organizație este și Societatea Internațională pentru Drepturile Omul