În următoarele luni, Bucureștiul va trebui să țină piept unei veritabile invazii de heavy metal suedez la care fanii genului de pe la noi visează să participe încă de la finele anilor `90, cînd Suedia era scena uneia din cele mai puternice explozii de diversitate metalică în muzică. Deși e posibil ca lista completă să fie mult mai lungă (numărînd și trupe de deschidere sau unele anunțate pe căi mai obscure), capii de afiș vizați de prezentul articol sînt In Flames (cei mai populari), Hammerfall (cei mai viteji), Pain of Salvation (cei mai progresivi), Arch Enemy (cei mai sexy) și Amon Amarth (cei mai bărboși și mai apreciați de metaliștii „adevărați”).

DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Ştiinţă vs. industrie Solo In Flames au probabil cel mai larg public la noi, reușind de-a lungul timpului să acopere atît aria metalului extrem (în anii `90), cît și pe cea a rockului modern american (în anii 2000). Trecerea dintr-o barcă în alta a deranjat nucleul original de fani (de la death-metal la Korn e totuși o răsucire cam bruscă), dar a atras popularitatea grupului pe mai multe continente și i-a deschis drumul spre MTV. Cum ultimele albume au adus o oarecare împăciuire cu publicul vechi, e de așteptat ca ambele categorii de fani să se înghesuie să-i vadă pe 1 octombrie la Arenele Romane. Rămîne de văzut dacă se va resimți pierderea recentă a creierului trupei, chitaristul Jesper Stromblad (pe album s-a simțit). Cîteva săptămîni mai tîrziu, pe 30 noiembrie la Hard Rock Café, trupa originară a lui Stromblad, Hammerfall (un fel de Manowar al omului sărac) vor instiga la agitat săbii și decapitat dragoni pe cei care vor să se amuze la un rock party de modă veche.

Recomandarea mea intimă se îndreaptă spre Pain of Salvation, unul din puținele grupuri din segmentul tînăr de prog rock care chiar au o atitudine progresivă, reinventîndu-se la fi