Cifrele demonstrează însă lipsa apetitului românului obişnuit pentru credite: în august, împrumuturile acordate de bănci s-au micşorat dramatic faţă de lunile anterioare. Şi atunci, ce anume ar putea urmări banca centrală prin restricţionarea creditării?
La o primă lectură a propunerilor avansate de Banca Naţională a României (BNR), se detaşează ideea creării unor avantaje pentru creditarea în lei. Astfel, pentru un credit ipotecar în lei, avansul care ar trebui plătit ar putea fi de 15%, în timp ce, pentru împrumuturile în euro, suma de bani pe care trebuie s-o depui ar putea fi de 30%. Contracte de împrumuturi ipotecare în alte monede, cum ar fi dolarul, de pildă, ar avea nevoie de un avans de 40%. E doar o aparenţă. Această ierarhie a costurilor este completată de o altă măsură interesantă prin care creditul de consum se va acorda doar în lei şi numai pentru maximum 5 ani. Cele două măsuri se completează reciproc pentru a stopa creditele ipotecare în valută, deoarece este ştiut că un român obişnuit nu avea nici până acum în conturi bancare suma de bani pe care trebuia să o depună ca avans la cumpărarea unei case şi, astfel, acoperea diferenţa printr-un credit de consum, dat tot de banca de la care lua împrumutul ipotecar. În esenţă, dacă ar fi aprobată, măsura va îngheţa împrumuturile ipotecare. Setul de restricţii este completat de introducerea unor garanţii obligatorii de cel puţin 133% din valoarea unui credit de consum. Cu alte cuvinte, creditul se va scumpi, deoarece, pentru a cumpăra o maşină printr-un împrumut bancar, sau un frigider, fie garantezi cu o proprietate, fie depui o poliţă de asigurare de viaţă pe care o încasează banca.
Trebuie însă spus că, din birourile din Strada Doamnei, unde se află cartierul general al BNR, licăresc alarmele care indică dezechilibre periculoase.
Aproape toate creditele ipotecare contractate de români s
